Fratii "Lentila" (Alberto, Adi si subsemnatul) au pornit ieri seara prin Bucuresti la o sedinta foto... Dupa ce ne-am plimbat destul in lung si-n lat ne-am oprit sa bem o bere... si unde in alta parte puteam sa ne oprim decat la Caru' cu bere...
Un loc superb care te face sa crezi ca te-ai intors in timp, la inceputul secolului 20...
Merita vazut...
3 comentarii:
Ţi-a ieşit mişto runda asta. Nice ones.
Din pacate am fost dezamagita de regresul calitativ al serviciilor si mancarii. Mi se pare inadmisibil sa primesti pahare ciobite, sa le explici chelnerilor ca o bere alba nefiltrata are nevoie de un pahar corespunzator si nu unul de 200 ml, sa intri la toaleta doamnelor si sa constati ca cineva cu tendinte scatofile a redecorat faianta toaletei. Nota bene - in crama unde am fost noi - usa de la toaleta da exact in usa de la bucatarie. Mirosul insuportabil nu parea sa afecteze chelnarii cantonati in fata usii de toaleta. La 10 minute dupa ce le-am semnalat atentia cineva s-a "sacrificat eroic" si a intrat sa curete. Problemele au inceput de cand am intrat in restaurant. Desi facusem rezervarea pentru 5 persoane (adulte) ne-a fost repartizata o masa de 4 persoane cu un scaun pus mot in capul mesei. Un adult de o inaltime medie avea doua posibilitati: fie sa manance din picioare, fie sa execute exercitii de contorsionism. Am cerut o alta masa si am fost condusi la etaj unde temperature rivaliza cu cea de afara (40 de grade). Am cerut din nou o masa si am fost condusi in crama unde aerul era partial respirabil, dar volumul muzicii reusea sa-ti afecteze cu succes auzul. Am comandat mancarea si surpriza, romanismul in floare. Faimoasa salata cu piept de rata afumat avea urmatoarele ingrediente: 80% ceapa rosie, 4 felii insesizabile de pastrama de rata, doua frunze vestejite de rucola asezate artistic peste imitatia de salata Eisberg, in fapt o banala si batrana salata romaneasca amara datorita senectutii, 3 rosii cherry taiate in jumatate (as putea spune storcosite) si 3 grame (pe verificate) de parmesan. Nu mai comentez ca uleiul din oliviera nu era ulei de masline, ci un banal ulei de floarea soarelui (provenind presupun dintr-o sticla de 5 litri de ulei), iar proveninenta otetului (cu un miros suspect de chimicale) m-au impiedicat sa-mi asezonez faimoasa salata. Am cerut ca al doilea fel doar cartofi cu rozmarin (din ratiuni de nervi maximi) care, desi am solicitat sa-mi fie serviti dupa salata, mi-au fost adusi in acelasi timp cu aceasta. Nu va recomand nici cartofii taranesti care pareau cartofi utilizati si in alte dati, nici carnaciorii de oaie care-ti testeaza cu succes capacitatea dentitiei proprii (desi daca vrei senzatii tari si ai un stomatolog in famile poti sa-I incerci), nici gratarul preparat de bucatar dupa ureche (unul uscat, celalalt alergandu-ne prin farfurie – asta in conditiile in care am cerut gratar suculent). Nici faimoasele oferte de rata pe varza si carne la garnita nu mi-au uimit papilele gustative, din contra, erau extraordinar de fade. Nu am indraznit sa comandam desert – primo avand in vedere experientele recente, secundo locatia incepuse sa se aglomereze, iar timpul de asteptare al comenzii crestea direct proportional cu nervii consumatorilor. Recomandare: Daca ai nervii buni si atractie pentru locante cu un real "specific romanesc" (in toate aspectele) esti clientul potrivit.
Alina, am publicat comentariul tau din respect pentru parera libera a oricarui om, dar nu cred ca aici e locul cel mai potrivit pentur acest comentariu. NU am nici un fel de legatura cu acel local, nu am fost platit pentru aceste poze. Cred ca mai bine te adresezi OPC (sau ANPC...). oamenii de acolo in mod sigur pot rezolva aceasta problema.
Post a Comment